Acasă · Cererea cu valoare redusă
Calea scurtă din Codul de procedură civilă pentru datorii până la 50.000 de lei: se judecă în scris, pe formular tipizat, fără să te prezinți la vreun termen.
Cererea cu valoare redusă este procedura din Codul de procedură civilă prin care ceri în instanță o sumă de până la 50.000 de lei fără avocat, fără înfățișare și pe un formular tipizat. Taxa judiciară de timbru e fixă — 50 de lei până la 2.000 de lei cerere, 200 de lei peste — și se plătește la primăria ta, nu la instanță.
Depui la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază cel care îți datorează banii. Hotărârea e executorie imediat și se atacă numai cu apel la tribunal, în 30 de zile de la comunicare. Recurs nu există.
Numele din lege este „procedura cu privire la cererile de valoare redusă", reglementată la art. 1026–art. 1033 din Codul de procedură civilă. Se mai spune „procedura simplificată", dar e greșit: în dreptul român, procedura simplificată înseamnă altceva, în insolvență și în achiziții publice. Dacă întrebi la registratură de „procedura simplificată", riști să te trimită în altă parte.
Formularul european cu același nume, din Regulamentul (CE) nr. 861/2007, e încă un alt lucru — se folosește doar la litigiile transfrontaliere.
50.000 de lei, la data sesizării instanței. Plafonul a fost ridicat de la 10.000 prin Legea nr. 57/2025, aplicabilă din 15 mai 2025. Multe site-uri și chiar formularul tipizat mai scriu vechea valoare.
Suma se calculează fără dobânzi, fără cheltuieli de judecată și fără alte venituri accesorii. Practic: dacă îți datorează 48.000 de lei plus dobânda pe doi ani, ești tot în procedură, pentru că dobânda nu se pune la plafon. Ceri dobânda separat, în același formular, și nu riști nimic.
Procedura e închisă pentru anumite materii. Dacă te afli în vreuna dintre ele, rămâne acțiunea de drept comun sau procedura specială a materiei respective:
Primul pas al instrumentului te întreabă exact asta, în șase întrebări cu Da sau Nu, și îți spune pe loc dacă ești înăuntru sau în afară.
Întotdeauna la judecătorie, indiferent de sumă. Care judecătorie se stabilește după regulile obișnuite de competență teritorială: de regulă cea de la domiciliul sau sediul pârâtului. Există și o alternativă utilă — în cererile privind executarea unei obligații poți alege instanța locului prevăzut pentru executare, art. 113 pct. 3 CPC. Dacă în contract scrie unde se face plata, poți depune acolo, uneori mult mai aproape de tine.
Nu trebuie să știi tu circumscripțiile. Scrii localitatea pârâtului și instrumentul îți dă judecătoria, din cele 3.185 de localități mapate după H.G. nr. 1217/2023.
| Valoarea cererii | Taxa de timbru |
|---|---|
| până la 2.000 lei | 50 lei |
| peste 2.000 lei | 200 lei |
Taxă fixă, din art. 6 al O.U.G. nr. 80/2013. Pe acțiunea obișnuită, aceeași pretenție s-ar timbra pe grila progresivă de la art. 3: la 7.400 de lei, de pildă, 475 în loc de 200. Se plătește la primăria de domiciliu sau de sediu, în contul taxelor judiciare de timbru, iar chitanța în original se atașează la cerere.
Atenție la un lucru pe care instanțele îl aplică neuniform: practica reține că fiecare capăt de cerere, principal și accesoriu, se timbrează separat. Întreabă la registratură înainte să plătești.
Dezbaterea orală se poate cere, dar gândește-te de două ori: e singurul lucru care transformă o procedură scrisă într-una la care trebuie să te prezinți.
Instanța nu acordă din oficiu nici cheltuielile de judecată, nici dobânda. Dacă vrei taxa de timbru înapoi de la pârât, o ceri în formular, la punctul 3.4, cu suma. Dacă vrei dobânda legală penalizatoare de la scadență până la plata efectivă, o ceri la punctul 3.3. Și mai adaugă o mențiune care nu are rubrică proprie: că soliciți judecarea și în lipsă, ca dosarul să nu se suspende.
Depunerea la registratură nu e singura variantă. Art. 199 alin. (1) CPC prevede expres că cererea „scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică" se înregistrează și primește dată certă prin ștampila de intrare, iar art. 148 alin. (2) permite formularea cererilor în formă electronică.
Cheia e semnătura. Din 8 octombrie 2024, Legea nr. 214/2024, care a abrogat Legea nr. 455/2001, prevede că semnătura electronică calificată are efecte juridice echivalente semnăturii olografe. Cu ea trimiți formularul pe e-mailul registraturii și e la fel de valabil ca hârtia. Fără ea, un scan al semnăturii de mână e teren nesigur: unele instanțe îl acceptă, altele resping cererea ca nesemnată. Detaliile practice, inclusiv ce faci cu chitanța taxei, sunt pe pagina formularului.
Este Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului justiției nr. 359/C/2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 69 din 1 februarie 2013. Are 41 de elemente, dintre care pe multe nu le completezi. Pagina formularului îți arată de unde îl descarci și ce se pune în fiecare rubrică.